Fost balerin şi actualmente patron al unei academii de gimnastică în Sacramento care-i poartă numele, Geza Poszar îl cunoaşte poate cel mai bine pe Bela Karoly. „Trudi (n.r. – Emilia Eberle) este altă persoană de când a vorbit. Este important pentru sufletul acestor fete să se descarce. Este ca o terapie. Eu am stat alături de Bela poate mai mult decât lângă familia mea. Am început colaborarea în 1974, pe când aveam doar 24 de ani, şi am încheiat-o în 2000, atunci când Bela s-a retras de la cârma lotului olimpic feminin al Statelor Unite”, îşi începe povestea fostul coregraf al lotului olimpic feminin de gimnastică al României. Transformarea lui Bela Karoly s-a petrecut chiar sub ochii coregrafului, care îi era şi prieten.
„Bela era un tip cu un şarm incredibil, putea să vrăjească pe oricine, era volubil la prima vedere şi reuşea să-şi facă relaţii personale foarte uşor. Sigur, în acele vremuri, în România, şi la şcoala de balet ni se mai trăgea cu băţul peste picioare pentru a ni le îndrepta. Aşa era şi Bela în timpul cantonamentului de la Oneşti.”
Succesul de la Montreal, când Nadia reuşea să obţină, în premieră, nota 10, avea să-l schimbe însă pe Bela. „Devenise un dictator. Impunea o disciplină de fier şi voia să controleze viaţa fiecăruia în cele mai mici amănunte. Cine îi ieşea din cuvânt era eliminat. A luat de la antrenorii din ţară toate speranţele, toate fetele talentate, printre acestea şi Trudi Eberle. A deschis acel internat lângă Oneşti. Fetele locuiau la cămin şi erau în permanenţă supravegheate de asistenta medicală. Alimentaţia era făcută de Bela. Deşi aveam şi medic la lot, acesta era obligat să colaboreze 100% cu Bela, altfel era schimbat. În perioada 1974-1978 am schimbat nu mai puţin de 6-7 medici la lotul naţional feminin”, povesteşte fostul coregraf.
Iar puterea lui Bela nu se rezuma doar la lot, ci se extindea şi la Bucureşti, la federaţie, graţie relaţiei de prietenie cu Ilie Verdeţ. „Înainte de Montreal, Martha avea probleme cu paşaportul. În acea perioadă nu dădeau voie ambilor soţi să părăsească ţară. Într-o zi, ne-a vizitat la centrul de la 23 August Ilie Verdeţ, pe-atunci secretar CC al PCR. Bela, foarte atrăgător, a ştiut să i se bage pe sub piele şi să închege o prietenie de durată atât cu Verdeţ, cât şi cu şeful lui de cabinet, Hanea. Iar această relaţia avea să o întreţină cu sticle de whisky şi cartuşe de ţigări cumpărate din străinătate, de la concursuri. La vamă nu ne întrebau nimic, le mai scăpam câte un cadou din când în când vameşilor şi treceam liniştiţi. Federaţia nu avea nici o putere în acele vremuri. Bela o controla şi o conducea de la Deva. Nicolae Vieru era un domn, nu ar fi atins un copil niciodată, nu-i convenea ce face Bela. Dar ce putea face? Bela îl suna imediat pe Hanea şi rezolva după cum dorea”, îşi aminteşte Geza Poszar.
Plecarea Nadiei la Bucureşti, după ce a refuzat să se mai pregătească sub comanda lui Bela Karoly, a însemnat începutul terorii pentru celelalte fete. „Nadia a cerut să fie mutată la Bucureşti. Vieru a fost cel care a solicitat acest lucru. Cei de la partid s-au opus. Atunci, cei de la federaţie i-au informat pe mai-marii ţării că Nadia ameninţă că se va omorî. Doar aşa au lăsat-o să plece. Fără Nadia, Bela a zis că termină cu Oneştiul, astfel că a decis să construiască un centru al lui. S-a dus la Deva, unde avea sprijinul autorităţilor locale. Când a plecat Nadia, ambiţia lui Bela a fost de a face o nouă Nadia. Era luat în derâdere de tehnicienii de la federaţie că nu ştie să facă un stând pe mâini sau o roată a ţiganului. El era un fost handbalist, un fost aruncător de ciocan. Nu a înţeles că Mozart nu se naşte în fiecare deceniu. Un geniu ca Nadia apare o dată la un secol sau poate nici atunci. De-aici a apărut teroarea. A văzut în Trudi o nouă Nadia şi a considerat că mijloacele cele mai eficiente de a obţine performanţe sunt bătăile”, povesteşte Poszar, completat de soţia sa, Maria Poszar: „Am fost profesoara de franceză a fetelor. Ele nu aveau voie să vină la şcoală, noi eram cei care mergeam la cămin, la bibliotecă. Asistenta medicală, Ioana, era obligată să ne controleze în buzunare, în genţi, ca nu cumva să dăm mâncare gimnastelor. Eu, care aveam un statut aparte, eram doamna Geza, şi, fiind prietenă cu Ioana, reuşeam să mai strecor ciocolată sau bomboane pentru fete. Mă aşteptau ca pe Dumnezeu”.
Dacă Nadia avusese parte oarecum de un statut aparte – „era şi ea agresată verbal, avea restricţii alimentare, dar fizic nu a lovit-o niciodată”-, celelalte fete au făcut cunoştinţă din plin cu pumnii lui Bela Karoly: „Toată gimnastica mondială ştia de metodele prin care domină fetele. Eram la Olimpiada de la Moscova când Melita Ruhn a ratat un salt înainte la bârnă. Asta se întâmpla la antrenamente. Nemulţumit, Bela i-a dat o palmă de a răsunat sala. Până şi ruşii au rămas uimiţi. Bela îi învăţa pe copii gimnastica prin teroare. Le bătea pe fete şi între rotaţii la concursuri. Emilia, deşi era unguroaică de-a lui, a fost cocoşată în bătaie de Bela. Iar ea şi-a riscat libertatea şi cariera şi, când Bela a rămas în SUA, i-a adus bagajele fiicei lui în România. Un mulţumesc nu i-a zis niciodată, ba a ameninţat-o că o dă în judecată dacă spune adevărul despre acea perioadă”.
Bătute şi jignite, fetele nu aveau nici o şansă să fugă din cantonament. „Poliţia le aducea imediat înapoi. Bine, aici este vorba doar despre cele bune, cu şanse la medalii. De restul nu-l interesa”, spune Geza Poszar. Deşi beneficia de un alt tratament, Nadiei i-a încolţit şi ei ideea de a pleca din cantonament. „În 1977, Nadia urma să demonstreze alături de colegele ei în Mexic, la invitaţia preşedintelui de-acolo. După-amiază, la antrenament, Nadia nu a apărut. Imediat, maşini negre au înconjurat complexul de la 23 August, care a fost închis. Am fost luaţi la întrebări, ba chiar s-au închis graniţele ţării. A fost stare de urgenţă. La 10 seara încă nu ştiam ce este cu Nadia. S-a făcut şedinţă şi s-a decis să mergem în turneu cu restul fetelor. Dimineaţă însă apare şi Nadia. Bela mi-a povestit că Securitatea o găsise la masă la Benone Sinulescu”, a adăugat fostul coregraf.
Spre deosebire de românii de rând care aşteptau cu anii să-şi poată achiziţiona o Dacie, Bela Karoly se plimba cu Mercedesul. „După JO de la Montreal, Bela a primit din partea statului o Dacie, iar Martha, un Trabant. Asta pe lângă sumele de bani. Bela a făcut el ce-a făcut, şi-a vândut Dacia şi a primit, prin Hanea, din partea Comitetului Central, un Mercedes diesel. Nu ştiu dacă l-a cmpărat sau a fost gratis. Avea la el un număr special format din 3 cifre: 202, aşa că nu-l prea oprea Miliţia”, spune Geza Poszar.
Puterea lui Bela Karoly în acea vreme era nelimitată. „El nu a suferit în comunism. Este printre puţinii, dacă nu singurul, care a păcălit şi comuniştii, şi capitaliştii. Era prieten cu colonelul Golea de la Deva, căruia îi spunea Şeriful. Mergeam la petreceri sus la cabană, unde stăteau lăutarii în copaci, ca să nu ne asurzească. Avea relaţii personale cu toată lumea. Dacă nu-i convenea ceva, vorbea direct cu Şeriful. Mie mi-a făcut rost de paşaport. Eram în 1977, proaspăt căsătorit, fără copii şi cu o fostă legătură cu o franţuzoaică. Nu mă lăsau să plec, dar Bela a aranjat imediat. Ceauşeştii nu-l plăceau, dar Verdeţ îl susţinea. Mi se plângea de multe ori că Elena Ceauşescu o ajută pe Nadia. Încă de la Oneşti, atât Bela, cât şi Martha au intrat în partidul comunist. Era prezent la şedinţele socialiste şi nu stătea degeaba. Lua notiţe, avea un caiet negru în care nota sârguincios ce se discuta”, povesteşte fostul coregraf.
Vânătoarea este o pasiune mai veche a lui Bela Karoly. „De două-trei ori pe săptămână mergeam la vânătoare, făceam braconaj”, îşi aminteşte Geza Poszar. Căprioare, mistreţi, iepuri cădeau rând pe rând în bătăile puştii antrenorului, fără să se sesizeze cineva. „Într-o seară plecaserăm să deschidem şcoala de la Deva, după care voiam să mergem la părinţii lui Bela, la Cluj. Obişnuia să mă ia cu el să-l ţin de vorbă, pentru că adormea la volan. Îmi amintesc că dăduse prima zăpadă şi drumul era plin de iepuri. A vânat atunci Bela vreo 10 urecheaţi. La un moment dat, în cale ne iese o căprioară. Bela scoate puşca, o împuşcă şi mă trimite pe mine să o trag în portbagaj. Când să iau căprioara de picioare, aceasta nu murise, aşa că mi-a dat un picior în bărbie de am văzut stele verzi. Am luat o secure şi i-am dat lovitura de graţie. Cel puţin aşa am crezut. Am plecat mai departe, dar, când să trecem spre Secuime, era pusă bariera. În vremurile acelea, paznicii beau bine o ţuică şi adormeau, aşa că stăteai la barieră ore în şir. După vreo jumătate de oră, în spatele nostru, o maşină de miliţie. În acest timp, maşina noastră începe să se zguduie, întrucât căprioara, care nu murise, începuse să se agite în portbagaj. Bela a ieşit afară, s-a aşezat în farurile miliţiei, iar aceştia l-au recunoscut imediat şi au plecat fără să ne mai controleze. Asta în timp ce din portbagaj picura sânge”, a adăugat fostul coregraf.
Înlăturarea din funcţia de prim-ministru a lui Ilie Verdeţ a avut ca urmare şi declinul lui Karoly, care a început să se gândească din ce în ce mai serios să fugă din ţară. „Eram la Olimpiada de la Moscova când a fost schimbat Verdeţ. Îmi amintesc că m-am dus în satul olimpic să cumpăr «Scânteia». Pe prima pagină trona această ştire. Când a citit, Bela s-a îngălbenit. Îşi pierduse relaţiile. Deşi rezultate au fost şi la Moscova, primirea noastră nu a mai fost aceeaşi. A fost o mică reuniune la Deva şi cam atât. Fără decoraţii, fără nimic. Şi-a dat seama imediat că puterea lui scade, că vine declinul. Acesta a fost şi unul dintre motivele pentru care a rămas în SUA.”
În SUA, Bela a fost obligat într-o oarecare măsură să-şi schimbe metodele. „Aici mergea mai mult pe restricţiile alimentare, asta este problema numărul 1. Sistemul de lagăr nu merge aici. A încercat să le închidă înainte de ’92 la ranch, dar a ieşit scandal. „Geza Poszar crede că Bela a avut parte de trei momente norocoase în viaţă care i-au asigurat celebritatea: „Primul – a pus mâna pe Nadia, al doilea – ruşii nu au venit la Olimpiada de la Los Angeles şi a scos-o pe Mary Lou Retton campioană şi al treilea – momentul Kerri Strug. Bela este un tip care ştie să simtă momentul şi să-l fructifice în favoarea sa. Când Kerri Strug s-a accidentat la picior la ultima săritură la Atlanta, erau doi bărbaţi din personal care urmau să o care cu un cărucior pentru invalizi. Bela, deşi îi era interzis să urce pe podium, i-a împins pe cei doi, a urcat pe covor şi a luat-o pe Kerri pe umeri.
Poza aceasta a apărut a doua zi pe prima pagină în toate ziarele din America, iar Bela a făcut milioane de dolari cu ea. În România a speculat puterea politică, iar în America mass-media. Era volubil, oricând dispus să dea interviuri, iar presa îl iubea şi-l promova. Nici un alt antrenor american nu este aşa cunoscut precum Bela. El este o vedetă. La Mondialele de la Fort Worth, Martha era cu fetele pe sol. Ca bărbat nu aveai voie să asişti echipa pe podium. La premiere, Nadia se pregătea să ia aurul. Când să intre în sală, Bela a împins-o pe Martha şi a intrat el. Bela este paranoic, el trebuie să fie tot timpul la televizor, tot timpul în prim-plan”.
Nadia, „Prinţesa” sau „Vaca decorată”
Decorat doar cu ordinul muncii clasa I, Bela Karoly a fost întotdeauna invidios pe Nadia Comăneci, care primise titlul de Erou al muncii socialiste. Din acest motiv, antrenorul a decis să o alinte cu apelativul „vacă decorată”. „Trudi era capra râioasă, în timp ce Teodorei Ungureanu îi spunea Găina. Nadia era când „Prinţesa”, când „Vaca decorată”. Melita Ruhn era Bivola, Dumitriţa Turner – Cobra, iar Marilena Vlădărău – Păsăroaia. Aşa le alinta. Nu respecta pe nimeni. Veneau părinţii fetelor cu desaga plină. Lua supă de găină de la mama lui Trudi, ţuică de Arad.” Bela Karoly a negat ieri că ar fi folosit astfel de apelative.
Bela Karoly: „Nicu Ceauşescu a mutat lotul la Bucureşti”
Atacat de foste eleve, dar şi de foşti colegi, Bela Karoly refuză să intre în polemică cu aceştia. „Este greu să comentez ceva din partea unor oameni care nu mai sunt în legătură cu mine. Nu înţeleg toată această campanie care să scoată lucrurile negative din acea perioadă. Geza a fost un coleg, a ajutat la coregrafie, dar atât. Nu înţeleg de unde scoate atâtea gunoaie. Nici pe Emilia Eberle nu o înţeleg şi îmi pare rău că a rămas cu asemenea amintiri. Fetele care au avut o atitudine bună şi o minte sănătoasă au reuşit să-şi facă un rost în viaţă, să rămână legate de sportul pe care l-au iubit”, a spus Bela Karoly.
Despre episodul în care Nadia a părăsit Deva, antrenându-se timp de un an la Bucureşti, departe de Bela Karoly, tehnicianul are o altă opinie. „Nu a plecat pentru că nu se mai înţelegea cu mine. A fost vorba despre decizia federaţiei care a răspuns la iniţiativa regimului Ceauşescu, şi mai exact a lui Nicu Ceauşescu, de a muta lotul la Bucureşti. Mie mi-au rămas la Deva junioarele, generaţia lui Kati Szabo. Pentru că fetele erau într-o situaţie deplorabilă, au fost aduse înapoi la Deva. Pe Nadia am luat-o cu mult tact pentru a intra din nou în formă. La Bucureşti nu lucraseră, aveau un program lejer, distracţie”, a comentat fostul antrenor coordonator al lotului feminin american.
86 de casetofoane, în apartamentul lui Karoly
În momentul în care Bela şi Martha au rămas în America, Securitatea a venit să le percheziţioneze casa. Una dintre martorele care au asistat la percheziţie a fost şi Maria Poszar, soţia fostului coregraf şi vecină a soţilor Karoly: “Când au venit securiştii, pe mine m-au luat ca martor. Au găsit la Bela 86 de casetofoane. Tatăl lui Bela, care era de faţă, a început să plângă: “Vai de mine, atât l-am rugat pe fiul meu ani buni să-mi aducă un casetofon şi mereu mi-a zis că nu a avut bani de-ajuns. Securiştii erau nişte oameni duri, se ştie, dar acest moment i-a emoţionat chiar şi pe ei. Aşa că au luat cel mai bun casetofon din acea grămadă şi i l-au dat tatălui lui Bela. Scena aceasta m-a obsedat toată viaţa”.
http://www.cotidianul.ro/nadia_comaneci_a_pus_pe_jar_securitatea_pentru_o_inghetata-63988.html
Roxana Maha
