Tamara Costache, prima campioană mondială a nataţiei româneşti, în ’86, a luptat timp de 4 ani cu o tumoare la sân
Fosta recordmenă a lumii la 50 m liber şi-a pierdut şi soţul, decedat, în urmă cu 5 ani. Refuză să facă orice comentarii despre suspiciunile de doping din nataţie: “Mizerii!”
Fata cît un munte care stă în pragul casei sale din Ploieşti zîmbeşte dulce-amar cînd se trezeşte în poartă cu o echipă de reporteri. S-a rupt aproape complet de lumea nataţiei, nimeni nu mai ştie ce face fosta mare campioană.
Chiar astăzi împlineşte 40 de ani şi oferă imaginea unei tipe optimiste, împăcată sufleteşte cu destinul ei tare complicat. E Tamara Costache, prima campioană mondială din istoria înotului românesc. O bornă atinsă la Madrid, în ’86, în proba-regină de 50 m liber, similara “sutei” din atletism.
Adversara unghiilor false
Povestea curselor ei blitz memorabile a început pe cînd avea doar 8 ani. “E şi acum în picioare recordul naţional de junioare la 50 de metri bras, pe care l-am stabilit în ’78”, se mîndreşte Tamara. Apoi, cu acelaşi surîs din vremurile glorioase, devoalează trucurile menite să aducă fie şi o miime de secundă cîştigată la capătul bazinului: “Erau concurente care-şi puneau unghii false, lungi, să atingă mai repede linia de sosire. Le-am bătut fără să folosesc aşa ceva. Le priveam cu coada ochiului şi le compătimeam: <Fetelor, aurul e doar la mine!>”.
“Erau convinşi că fur startul”
Şi încă o legendă legată de numele Tamarei: “Aveam un start atît de bun, încît toţi mă suspectau că fur la pornire! La Madrid, arbitrii au stat cu ochii numai pe mine, să se convingă că nu trişez. Erau convinşi că păcălesc pînă şi senzorii de la blocstarturi! Adevărul era că pregăteam perfect plecarea în cursă, fiindcă în proba asta nu mai ai timp să recuperezi ce pierzi în primii metri. Dacă n-ai reacţie foarte rapidă la start, la revedere, ai pierdut!”.
Sînt doar două dintre poveştile de competiţie ale campioanei uitate. Dincolo de amintirile frumoase, stă însă o fiinţă care s-a bătut cu soarta: “Am avut multe cumpene în viaţă, mi-a murit soţul în urmă cu cinci ani, am trecut peste un cancer la sîn diagnosticat în ’99, dar acum sînt parcă mai puternică decît oricînd”.
Dopingul, subiect tabu
Istoria luptei cu boala e emoţionantă: “La palpare, simţeam nişte noduli pe sînul stîng. La Spitalul Militar, mi s-a zis întîi că e doar o problemă hormonală. Abia la o policlinică de la Ploieşti mi s-a dat verdictul corect. Doctorul Aldea, de la Institutul Oncologic din Bucureşti, s-a ocupat apoi de mine şi, după un an de tratament, m-am salvat, cu chimioterapie, iradieri, tumoare operată, ovare scoase. Am făcut controale încă trei ani după finalul procedurilor medicale, iar acum sunt bine. Am avut noroc şi că mi s-a depistat cancerul la timp”.
Un singur subiect însă e tabu pentru Tamara: suspiciunile de doping care au planat asupra nataţiei româneşti din perioada comunistă. “Nişte mizerii care m-au deranjat întotdeauna!” e singurul comentariu acceptat de actuala doamnă Boboc. Peste ele tronează însă tăria campioanei: “Nimic nu mă mai poate doborî!”.
“M-am împăcat cu gîndul că nu voi putea avea copii. Mă gîndisem să fac o adopţie, dar e prea tîrziu. N-aş fi vrut să se vorbească despre copil: <Uite, a ieşit cu bunica la plimbare!>“
Tamara Costache, fostă campioană mondială nataţie
“În timpul tratamentului pentru cancer, medicul mi-a şi zis de cîteva ori că n-a mai întîlnit niciodată o pacientă cu răbdarea şi tenacitatea mea“
Tamara Costache, fostă campioană mondială nataţie
CV
– născută la Ploieşti, 23 iulie 1970
– 15 titluri naţionale şi 8 recorduri ale României la probe scurte
– campioană europeană junioare la 100 m liber (’85)
– campioană mondială senioare la 50 m liber (’86)
– 4 recorduri europene consecutive la 50 m liber (’86)
– campioană europeană senioare 50 m liber; bronz la 100 m liber (’87)
– locul 6 la 50 m liber JO ’88, Seul
Alte cazuri similare în sport
Lance Armstrong (ciclism) cancer testicule
Arjen Robben (fotbal) cancer testicule
Francisco Molina (fotbal) cancer testicule
Mircea Sandu (fotbal) cancer rect